Sari la conținut

Gabriel Țepelea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gabriel Țepelea
Date personale
Născut6 februarie 1916
Borod, comitatul Bihor, Austro-Ungaria
Decedat (96 de ani)
București
Cetățenie România[1] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Deputat de Bihor
În funcție
1990 – 2000

Partid politicPNȚCD
Alma materUniversitatea Regele Ferdinand din Cluj
Universitatea din București
Membru de onoare al Academiei Române

Gabriel Țepelea (n. 6 februarie 1916, Borod, Bihor – d. 12 aprilie 2012, București) a fost un profesor și politician român, membru PNȚCD, deputat (1990-2000), membru de onoare al Academiei Române.

A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie (secția filologie romanică) a Universității Regele Ferdinand din Cluj, în anul 1937, fiind mai apoi promovat doctor în litere și filozofie la Universitatea București (1948).[2] A urmat de asemenea studii juridice la Facultatea de Drept a Universității Regele Ferdinand din Cluj.

A urmat cursuri de specializare în domeniul limbii franceze și literaturii franceze în Franța, în anii 1937-1938.

Carieră didactică

[modificare | modificare sursă]

În perioada 1938-1944 a fost profesor secundar la Lugoj și la Timișoara, iar după anul 1945 a fost profesor la București.

După ieșirea din închisoarea politică, între anii 1962-1964, a fost lector de limba franceză și istoria limbii române la Facultatea de filologie de la Timișoara, iar din 1964 lector, conferențiar și profesor la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Pitești, unde, în perioada 1971-1974, a îndeplinit și funcția de decan al facultății.

Activitatea politică

[modificare | modificare sursă]
  • s-a înscris în PNȚ, în anul 1933. A fost apropiat de Iuliu Maniu.
  • președintele Organizației de tineret a PNȚ (1945-1946)
  • candidat pe lista de deputați la alegerile din 1946, arestat și condamnat la 6 ani de închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale
  • din 1989 - membru PNȚCD
  • 1990-1996 - vicepreședintele PNȚCD
  • 1996-2000 - prim vicepreședinte al PNȚCD
  • Activitate parlamentară:
    • 1990-1992, 1992-1996, 1996-2000 - Membru al Camerei Deputaților, circumscripția electorală PNȚCD din Bihor
    • 1992-1996 - locțiitorul liderului Grupului parlamentar al PNȚCD și al PER
    • 1996-2000 - președintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă
  • vicepreședintele Conferinței Interparlamentare de la Santiago de Chile
  • 1992-1996 - membru al Grupului parlamentar și al Comisiei mixte pentru Parlamentul European
  • 1992-1996 - președintele Grupului parlamentar de prietenie cu Belgia
  • 1996-2000 - președintele Grupului parlamentar de prietenie cu Franța - Adunarea Națională

Activitate publicistică

[modificare | modificare sursă]
  • Autor a 4 cursuri publicate sub egida Ministerului Învățământului în limba română și 3 cursuri în limba franceză
  • 25 de volume și peste 700 de studii, articole și comunicări
  • contribuții în redimensionarea literaturii și culturii vechi românești, în includerea scrierilor românești în limba latină în istoria literaturii și culturii române, precum și în domeniul literaturii comparate
  • Membru al Comitetului de redacție (1942 - 1944) al publicației Ardealul, care apărea la București, în vremea ocupației horthyste a Transilvaniei de Nord
  • Membru al Colectivului de redacție al revistei Tribuna Transilvaniei (1945-1946)
  • Redactor al revistei Argeș (1966 - 1968)
  • Membru al Societății de științe filologice
  • Nuvele, 1944
  • Țara Bihariei, 1945
  • Problema omului in societatea romaneasca, 1947
  • Plugarii condeieri din Banat, Editura "Cercului Bănățenilor", București
  • Argeșul, în lumina toponimiei (în colaborare), Pitești, 1969
  • Studii de istorie și limbă literară, 1970
  • Corelația limbă - literatură, Editura didactică și pedagogică, București, 1971
  • L'influence du latin médieval sur le roumain littéraire de Transylvanie (în colaborare), 1971
  • Momente din evoluția limbii române literare, Editura didactică și pedagogică, București, 1973
  • Ano, Ano, logojano (1974)
  • Opțiuni și retrospective (1989)
  • Iuliu Maniu în fața istoriei (1993, coordonator)
  • Amintiri și evocări (1994)
  • Ion Mihalache în fața istoriei (1994, coordonator)
  • Rememorări de istorie, literatură și cultură națională (1994)
  • Pentru o nouă istorie a literaturii și culturii române vechi (1994)
  • Din gândirea creștin-democrată românească (1995, coordonator)
  • O Europă și cealaltă (1995, traducere după Wilfried Martens)
  • Corneliu Coposu în fața istoriei (1996, coordonator)
  • Cântece de Galeră (1996)
  • Interpretari si restituiri (1996)
  • Însemnări de taină (1997)
  • Așteptând (1997)
  • Anii Nimănui (1998)
  • Călătorii interioare (1998)
  • Caius Iacob – viața și opera (1999, prefață și coordonare)
  • Călătorie prin veac - în dialog cu Emil Șimăndan (1999)
  • Dezbateri parlamentare (1999)
  • Secvențe din purgatoriu (1999)
  • Itinerar în vremi de cumpănă (2000)
  • Credință și speranță: pagini de publicistică radiofonică (1943-2004) / Gabriel Țepelea (2006)
  • Întâlniri la răscrucea unor destine (2011)

După 1990 a sprijinit financiar construirea grădiniței, dispensarului medical și a bisericii greco-catolice din comuna sa natală, Borod.[3]

Gabriel Țepelea a fost membru de onoare al Academiei Române.

  1. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  2. ^ Teza de doctorat: Literatura dialectală bănățeană (1948)
  3. ^ Eveniment spiritual la Borod, Crișana, 20 septembrie 2004.
  • Jana Balacciu & Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, Editura Albatros, București, 1978.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Wikicitat
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Gabriel Țepelea.

Interviuri